CAPITOLUL I – Corpul Fizic

Avem tendinta de a ne identifica cu corpul fizic, insa nu suntem corpul fizic, suntem mai mult de atat, muuuult mai mult, iar corpul fizic este doar corpul pe care il folosim in aceasta viata.

Din ce in ce mai multi dintre noi acceptam ideea ca aceasta nu este singura noastra viata (ar fi absurd si trist sa fie) si ne deschidem catre noua paradigma (care in alte parti ale globului nu e de loc noua) pe care aceasta acceptare ne-o deschide.

Ce decurge din faptul ca noi nu suntem corpul fizic? Ce urmari are acest fapt in modul in care privim lumea, viata, sanatatea si corpul acesta pe care il avem?

Corpul fizic este o minunatie la fel de grandioasa ca toate celelalte din universul nostru fizic. Sau poate chiar mai mare, pentru ca este locul unde planul fizic si cel spiritual se intrepatrund. E o creatie ce serveste viata. E extraordinar prin insasi existenta si scopul sau.

La fel ca orice alta creatie naturala, e perfect. Este CREAT intr-un mod perfect. El singur se autointretine si fiecare celula isi urmeaza propriul rol pentru a asigura scopul  organismului, acela de a sustine viata. 

Corpul are o multime de functii pe care le face singur, fara sa ne solicite pe noi. El (impreuna cu celulele lui) se ocupa de tot: crestere, respiratie, circulatie, digestie, regenerare, imunitate, tot, tot, tot. 

Si asta fara a se plange, fara a amana, fara a ne cere recompense, ci pur si simplu pentru ca asta ii este menirea, sa serveasca scopului pentru care exista, acela de a sustine viata care este in el, adica pe noi.

Corpul fizic exista atata timp cat este locuit de viata. Nimeni nu moare niciodata, nici macar corpul fizic, el pur si simplu isi termina misiunea, a servit cat a putut de bine scopului pentru care a fost creat si se intoarce in materia din care a fost alcatuit. Insa in intelegerea noastra limitata am interpretat atat de trist acest eveniment incat l-am transformat in lucrul cel mai rau care se poate intampla cuiva... Nu cred ca este asa. Atunci cand sufletul pleaca, pur si simplu se muta in alt plan, acolo de unde am venit si acolo unde oricum ne vom intoarce. Si cu toate ca este un proces natural atat de firesc, din simpla confundare a fiintei cu corpul s-a nascut drama mortii. Moarte care nici nu exista, este doar un lucru natural, firesc, o inchieiere si un nou inceput, ceea ce de fapt este o continuare a ceva ce nu se termina niciodata.

Daca v-ati parasi corpul fizic, sunt convinsa ca (poate mai mult decat orice altceva) v-ati dori ca cei dragi sa nu sufere. Cred ca este la fel pentru toata lumea. Ganditi-va la asta de fiecare data cand auziti de plecarea cuiva din planul fizic, drama dispare si ramane doar tristetea despartirii, uneori premature, insa cu siguranta va veti revedea.

Sunt multe de spus despre asta, insa sa revenim la tema noastra, corpul fizic.