.

Cuprins

2009-11-06T13:34:00.000+02:00

CAPITOLUL I – CORPUL FIZIC
UIMITOAREA INTELIGENTA A CORPULUI FIZIC
RESPONSABILITATEA ECHILIBRULUI FIZIC
FACTORI CARE DETERMINA DEZECHILIBRUL
1. OBOSEALA
2. HRANA NEADECVATA
3. LIPSA HIDRATARII

3. Lipsa hidratarii

2009-11-05T22:00:00.010+02:00

Daca am fi constienti de importanta si beneficiile apei cu siguranta nu ne-am mai priva corpul fizic de ea.

Asa cum stiti deja, aproximativ 70% din corpul nostru fizic este APA. Cam tot 70% apa este si suprafata planetei pe care traim.

Prin transpiratie si iesirea la toaleta corpul elimina zilnic apa. Si in mod firesc are nevoie de apa proaspata pentru a o inlocui.

Din pacate de multe ori aceasta apa proaspata de care el are nevoie este inlocuita cu cafea, alcool, bauturi carbo-gazoase si alte lichide asemanatoare. Nu zic ca nu sunt bune (la gust), insa nu de ele are nevoie corpul nostru. El are nevoie de APA. Poate va ganditi ca nu e nimic grav, ca si acestea contin apa, insa in timp ce cafeaua are efect laxativ, berea are efect diuretic. Se pare ca dupa consumul de alcool corpul are nevoie de mai multa apa pentru a se rehidrata. Ca sa nu mai vorbim de efectele negative ale acestor inlocuitori si de toxinele pe care le aduc in corp...

Un lucru este clar: folosind acesti inlocuitori ai apei ne pacalim singuri. Corpul saracul, privat de necesitatile lui firesti, se descurca cum poate, insa atat cat poate. Va reamintesc, boala nu este un lucru firesc pentru corp, boala este un lucru firesc pentru un corp privat de ceea ce are nevoie.

2. Hrana neadecvata

2009-11-05T20:38:00.008+02:00

Numeroase studii au constatat ca mancam mult si prost. Tind sa cred ca este adevarat...

Atunci cand ne-am indepartat de natura, ne-am indepartat si de hrana noastra naturala. De multe ori mancam pe fuga, mancam nervosi, mancam preocupati, ingurgitam alimente care nu fac parte din hrana noastra (ma refer aici la alimentele artificiale, pline de coloranti, conservanti si alte chimicale). Este o realitate (trista, insa realitate) ca cei mai multi dintre noi mancam pentru gust.

Candva, gustul si necesarul nutritional al hranei au fost corelate si inca mai exista o slaba reminescenta din aceasta corelatie, de exemplu sunt copii care manaca varul de pe pereti, inconstient, din cauza lipsei de calciu. Uneori poftim la portocale din necesitatea de vitamina C si exemplele pot continua.

Insa gusturile noastre au fost pervertite de catre alimentele frumos ambalate, de publicitate, de zaharul, grasimile si sarea in exces. Toate acestea ne-au rupt de simtul nostru interior care ne facea sa stim instinctiv ce este bine pentru noi sa mancam si ce trebuie evitat.

Am ajuns niste biete fiinte dezorientate care mananca la intamplare, pentru ca ambalajul este frumos, pentru ca gustul este bun, pentru ca este rapid. Aceasta cu rapid... cati dintre noi nu ne-am spus-o? E adevarat, traim intr-o lume in care totul se desfasoara rapid insa pana la urma, parca echilibrul, sanatatea si implinirea noastra sunt mai importante...

Dincolo de corelatia dintre gust si necesarul nutritional al hranei, cei doi stimuli pe care inca ii mai simtim majoritatea dintre noi sunt senzatia de foame si senzatia de sete. Ce-i drept, si pe acestia ii ignoram de multe ori, considerand ca ceea ce facem este mai important decat o simpla cerinta a organismului, de parca necesitatea hranei sau necesitatea de hidratare ar fi doar mofturi ale lui.

Desi majoritatea dintre noi simtim senzatiile de foame si de sete, tot majoritatea dintre noi am uitat sa recunoastem senzatia (la fel de importanta) de satietate. Si cum mancam pentru gust, continuam sa mancam chiar daca senzatia de foame a disparut de mult si stomacul se umple din ce in ce mai mult de hrana in surplus, hrana de care el nu are nevoie.

Hrana acceea in surplus, odata intodusa in corpul fizic, trebuie folosita intr-un fel. Dupa ce munceste sa o digere (mult mai mult decat ar fi muncit daca mancam atat cat era necesar), trebuie sa faca ceva cu ea, asa ca o depoziteaza. Si pe urma ne uitam in oglinda si nu ne place. Si zicem ca ne-am ingrasat, asa ca trebuie sa slabim si trecem la dieta. Atunci cand nu sunt recomandate de nutritionisti, de multe ori dietele inseamna infometare. Reducem drastic cantitatea hranei si il privam pe bietul corp fizic de mancarea de care are nevoie pentru a isi indeplini functiile. Si dupa ce trec zilele respective de dieta, reincepem sa mancam ca inainte, adica mai mult decat ne trebuie (sau in continuare mult si prost). Dupa care organismul, iesit din infometare, in mod firesc, face provizii, cine stie daca va mai veni o perioada ca aceea, e bine sa aiba pus deoparte, e scris in programul lui de supravietuire. Si tot asa...

Daca organismul nostru are carente iar noi continuam sa mancam in acelasi mod (care a creat aceste carente), e firesc ca pana la urma corpul fizic sa nu mai poata functiona coret. Si atunci apare dezechilibrul, care incepe cu un simptom, care neluat in seama este urmat de boala.

1. Oboseala

2009-11-05T20:37:00.004+02:00

De multe ori ignoram nevoia corpului fizic de a se reface. In timpul somnului, precum si in timul relaxat de odihna (chiar si atunci cand nu dormim, insa facem ceva placut), organismul se reface. Nu degeaba timpul in care ne relaxam a fost numit si recreere, sau timp de recreatie. Si la scoala, pauza este (sau cel putin era) numita recreatie. Este timpul necesar corpului fizic de a isi “incarca bateriile”.

Insa de multe ori noi nu ii lasam acest timp de refacere, fie pentru ca insistam prea mult cu munca, fie pentru ca nu ne folosim timpul liber corespunzator si mai mult ne obosim decat sa ne odihnim.

Programul incarcat ne rapeste de multe ori timpul pe care altfel l-am fi oferit instinctiv odihenei si relaxarii. Si ceea ce pare doar o consecinta a stilului de viata se transforma intr-un automatism care ne rapeste nu numai sanatatea, ci si placerile si micile bucurii ale vietii. Cand esti prea ocupat, cand sa mai ai timp si de ele? Iar viata lipsita de aceste bucurii, devine o sordida insiruire de munca, hrana, somn, in care munca primeaza, acestea din urma (hrana si somnul) ramanand undeva in plan secundar, atunci cand gasim timp si pentru ele.

Factori care determina dezechilibrul

2009-11-05T20:33:00.004+02:00

Exista mai multi factori care determina dezechilibrul corpului fizic, am incercat mai jos sa enumar cativa dintre ei. Sper ca enumerarea lor nu va deranja pe nimeni, la un moment dat cred ca cu totii am gresit corpului nostru fizic cu unul sau mai multi dintre acestia. Si chiar daca nu ne recunoastem in tiparele descrise mai jos, este important sa fim constienti de ele pentru a le putea evita.

Responsabilitatea corpului fizic

2009-11-05T20:24:00.003+02:00

Am fost invatati prost. De mici am fost invatati ca altcineva e responsabil pentru noi. In termeni generali l-am ales pe Dumnezeu. Sau pe doctor, sau pe profesor, sau pe “Cel care stie”. Cine poate stii mai bine decat noi ce e bine pentru noi insine? Va las sa va ganditi la raspuns...

E momentul sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru cine suntem, pentru ce facem si pentru ce avem.

Sa ne gandim la responsabilitatea pentru echilibrul fizic. La prima vedere, cu totii ne dorim sa fim sanatosi. Insa a dori si a iti asuma responsabilitatea sunt doua lucruri diferite.

Multi oameni isi doresc sa fie sanatosi, cu toate astea fac tot posibilul sa se imbolnaveasca. Fara intentie, evident.

Insa in momentul in care devenim constienti de faptul ca Divinitatea, Natura, Universul, parintii, ne-au daruit un corp fizic perfect si e responsabilitatea noastra sa il mentinem sanatos, nu ne mai putem face rau singuri. Sau mai putem, insa numai pentru o scurta perioada.

Echilibrul fizic, sanatatea, este starea naturala, fireasca a organismului, si tocmai pentru ca este fireasca, avem tendinta de a o aprecia doar atunci cand o pierdem...

Echilibrul fizic, sanatatea, se intretine. Nu se cauta atunci cand s-a pierdut... De multe ori lasam stress-ul, oboseala, proastele obiceiuri alimentare si alte evenimente negative sa ne conduca viata. Si cand echilibrul se strica spunem ca n-am avut noroc sau ca asa a vrut Dumnezeu.

Norocul nu exista in forma in care l-am invatat noi, iar Dumnezeu nu vrea ca cineva sa fie bolnav... intreaga responsabilitate ne apartine.

Uimitoarea inteligenta a corpului fizic

2009-11-05T20:23:00.005+02:00

Cine ne-a creat, ne-a daruit un corp fizic magnific. Cu o inteligenta uimitoare. Corpurile noastre contin programul de dezvoltare din doua celule (cele ale parintilor), in stadiul de embrion, apoi de fetus, de bebelus, de copil, de adolescent, iar astazi suntem cei care suntem. Nu ne-am chinuit sa crestem, nu am facut nimic special in privinta asta, este pur si simplu evolutia fireasca.

Va amintiti de cazaturile din copilarie? Se vindecau singure. La fel si zgarieturile de pisica si orice alte “mici accidente”. Organismul le repara singur. Si asta pentru ca contine in el programul de regenerare. Sau mai bine spus uimitorul program de regenerare.

Sanatatea este starea naturala a organismului. Organismul nu cere mult, cere doar sa-l ingrijim, sa-i oferim ce are nevoie si el se ocupa de restul.

Corpul fizic este atat de minunat, incat nu numai ca incearca sa nu se imbolnaveasca, insa ne ofera mai multe semnale pentru a ne ajuta sa intelegem cand suntem pe cale de a il imbolnavi.

Ce-i drept, ne-am cam rupt de natura, inclusiv de natura noastra interioara si nu prea mai suntem constienti de aceste semnale. Iar atunci cand suntem, ori incercam sa le ascundem (luam un analgezic sau o alta pastila pentru a ascunde simptomul) ori le ignoram si continuam la fel ca inainte.

CAPITOLUL I – Corpul Fizic

2009-11-05T20:20:00.007+02:00

Avem tendinta de a ne identifica cu corpul fizic, insa nu suntem corpul fizic, suntem mai mult de atat, muuuult mai mult, iar corpul fizic este doar corpul pe care il folosim in aceasta viata.

Din ce in ce mai multi dintre noi acceptam ideea ca aceasta nu este singura noastra viata (ar fi absurd si trist sa fie) si ne deschidem catre noua paradigma (care in alte parti ale globului nu e de loc noua) pe care aceasta acceptare ne-o deschide.

Ce decurge din faptul ca noi nu suntem corpul fizic? Ce urmari are acest fapt in modul in care privim lumea, viata, sanatatea si corpul acesta pe care il avem?

Corpul fizic este o minunatie la fel de grandioasa ca toate celelalte din universul nostru fizic. Sau poate chiar mai mare, pentru ca este locul unde planul fizic si cel spiritual se intrepatrund. E o creatie ce serveste viata. E extraordinar prin insasi existenta si scopul sau.

La fel ca orice alta creatie naturala, e perfect. Este CREAT intr-un mod perfect. El singur se autointretine si fiecare celula isi urmeaza propriul rol pentru a asigura scopul organismului, acela de a sustine viata.

Corpul are o multime de functii pe care le face singur, fara sa ne solicite pe noi. El (impreuna cu celulele lui) se ocupa de tot: crestere, respiratie, circulatie, digestie, regenerare, imunitate, tot, tot, tot.

Si asta fara a se plange, fara a amana, fara a ne cere recompense, ci pur si simplu pentru ca asta ii este menirea, sa serveasca scopului pentru care exista, acela de a sustine viata care este in el, adica pe noi.

Corpul fizic exista atata timp cat este locuit de viata. Nimeni nu moare niciodata, nici macar corpul fizic, el pur si simplu isi termina misiunea, a servit cat a putut de bine scopului pentru care a fost creat si se intoarce in materia din care a fost alcatuit. Insa in intelegerea noastra limitata am interpretat atat de trist acest eveniment incat l-am transformat in lucrul cel mai rau care se poate intampla cuiva... Nu cred ca este asa. Atunci cand sufletul pleaca, pur si simplu se muta in alt plan, acolo de unde am venit si acolo unde oricum ne vom intoarce. Si cu toate ca este un proces natural atat de firesc, din simpla confundare a fiintei cu corpul s-a nascut drama mortii. Moarte care nici nu exista, este doar un lucru natural, firesc, o inchieiere si un nou inceput, ceea ce de fapt este o continuare a ceva ce nu se termina niciodata.

Daca v-ati parasi corpul fizic, sunt convinsa ca (poate mai mult decat orice altceva) v-ati dori ca cei dragi sa nu sufere. Cred ca este la fel pentru toata lumea. Ganditi-va la asta de fiecare data cand auziti de plecarea cuiva din planul fizic, drama dispare si ramane doar tristetea despartirii, uneori premature, insa cu siguranta va veti revedea.

Sunt multe de spus despre asta, insa sa revenim la tema noastra, corpul fizic.

Echilibrul interior determina echilibrul exterior

2009-11-04T21:34:00.012+02:00

O lume mai buna incepe cu noi. Cu fiecare dintre noi. Iar echilibrul este esential.

Am inceput acum ceva vreme sa scriu aceasta carte, "Echilibrul interior determina echilibrul exterior", iar de curand mi-am dat seama ca o pot publica deja. Nu am de ce sa astept sa o termin, sa astept sa o public, sa astept sa o cumparati, sa astept sa o cititi. Pe masura ce o scriu, o puteti citi aici. Iar cand va veni momentul, probabil o veti gasi si in librarii.

Cartea are 4 capitole:

I ECHILIBRUL CORPULUI FIZIC

II ECHILIBRUL MENTAL

III ECHILIBRUL EMOTIONAL

IV ECHILIBRUL RELATIILOR

Momentan am scris cam jumatate din carte, iar subcapitolele le voi adauga treptat.

Trebuie mentionat ca prezenta carte este protejata de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Copierea oricarui fragment fara acordul scris al autorului este strict interzisa. Daca doriti sa trimiteti un subcapitol unui prieten, va rog sa trimiteti link-ul prin e-mail, fara a copia continutul.

Acestea fiind spuse, va doresc lectura placuta si daca aveti intrebari, sugestii sau pur si simplu doriti sa-mi scrieti, astept cu drag e-mail-urile voastre. Pentru a-mi scrie, puteti folosi formularul de pe pagina de contact.

Contact

2009-11-04T21:31:00.010+02:00

Mesaj trimis

2009-11-03T11:31:00.001+02:00

Va multumesc pentru mesaj, va voi raspunde curand.